Statul taie din „zona gri” dintre firmă și acționar: 16% pe avantajele personale și restricții la dividende și împrumuturi

În multe companii românești, relația dintre firmă și acționar a funcționat ani la rând pe o regulă nescrisă: dacă banii sunt „în familie”, se pot mișca rapid. Uneori prin dividende, alteori prin împrumuturi rambursate, alteori prin bunuri și servicii plătite de firmă, dar folosite și în interes personal. Guvernul schimbă acum această logică, încercând să facă mai scumpă și mai riscantă orice variantă care seamănă cu o distribuire de profit, dar nu se numește astfel.

Măsura centrală este alinierea la 16% a impozitului pentru bunurile și serviciile acordate acționarilor/asociaților „în folos personal”, în oglindă cu creșterea la 16% a impozit pe dividende de la 1 ianuarie 2026. În același timp, modificările din Legea societăților vin cu frâne explicite: dacă bilanțul arată subțire, nu mai scoți bani din firmă nici sub formă de dividende, nici sub formă de rambursări de împrumuturi, fără să repari mai întâi indicatorii financiari.

16% pentru „folosul personal”: Guvernul pune aceeași etichetă fiscală pe două drumuri diferite

Decizia Executivului ridică de la 10% la 16% impozitul aplicat bunurilor și/sau serviciilor acordate de firmă unui asociat/acționar pentru uz personal, încadrate drept „venituri din alte surse”. Nu este o simplă majorare tehnică, ci o mutare de strategie: dacă și dividendul, și avantajul „pe lângă” sunt taxate la același nivel, tentația de a împinge beneficiile în afara dividendelor scade.

Un detaliu esențial pentru mediul de afaceri este mecanismul de colectare: impozitul se reține la sursă. Adică firma este obligată să identifice avantajul, să îi stabilească valoarea și să oprească impozitul în momentul acordării. Dintr-o dată, discuția nu mai e doar despre „cât plătește acționarul”, ci despre cât de bine își poate apăra compania propriile decizii în fața unui control.

Schimbarea intră în vigoare de la 1 ianuarie 2026, sincron cu noul regim de taxare a dividendelor. Potrivit Profit.ro, tocmai această corelare este argumentul explicit al măsurii: statul vrea să reducă diferențele de tratament dintre profitul distribuit formal și beneficiile care pot arăta ca o distribuire de profit „pe ocolite”.

Ce intră în vizor: de la utilizarea directă a bunurilor la plăți peste „prețul pieței”

„Folos personal” poate părea un concept simplu, dar, în practică, acoperă două zone care vor ridica cele mai multe întrebări.

Prima zonă este cea evidentă: bunuri sau servicii plătite de firmă, dar consumate în interes personal. Aici intră tot ce nu poate fi legat rezonabil de activitatea economică, chiar dacă este „comod” sau „tradițional” în anumite tipuri de companii.

A doua zonă este cea sensibilă și, de regulă, mai greu de apărat: când firma cumpără de la acționar bunuri ori servicii la un preț mai mare decât cel de piață. Diferența dintre prețul plătit și prețul comparabil devine avantaj personal, adică un câștig mascat care atrage impozitare.

În mod realist, această zonă va împinge firmele către mai multă documentare. Când „prețul pieței” devine reper, nu mai este suficient să spui că „așa am convenit intern”. Trebuie să poți explica de ce acel preț e normal, comparabil și justificat economic.

Ce se schimbă în companii: documente, politici interne și mai puțină toleranță la improvizație

Efectul imediat nu este doar un impozit mai mare, ci o schimbare de comportament. Multe IMM-uri au funcționat cu o separare relaxată între cheltuiala de business și beneficiul personal: „plătim din firmă și vedem după”. O cotă mai mare și o definire mai clară a avantajelor vizate reduc spațiul pentru această practică.

În lunile următoare, presiunea se va vedea în trei decizii concrete:

• introducerea unor reguli interne clare (cine, ce utilizează, în ce scop, în ce condiții);
• disciplinarea tranzacțiilor cu acționarii (contracte, livrabile, justificări, trasabilitate);
• atenție sporită la cheltuielile care arată ca un beneficiu personal.

Pentru o parte din firme, aceasta poate însemna „curățenie” necesară: controale mai ușor de gestionat, contabilitate mai defensabilă, relație mai clară între companie și acționar. Pentru alte firme, mai ales cele care se bazează pe flexibilitate și pe cash-flow fragil, schimbarea poate fi resimțită ca un cost suplimentar de conformare.

Legea societăților: când activul net scade, ieșirile de bani spre acționari se blochează

Pe lângă pachetul fiscal, modificările din Legea societăților vin cu o logică diferită: nu mai contează doar cum taxezi un flux de bani, ci dacă firma are voie să îl facă în anumite condiții.

Regulile introduc restricții pentru:

• firmele care distribuie dividende trimestrial (până la regularizările necesare, apar limitări privind împrumuturile către acționari/asociați sau persoane afiliate);
• firmele al căror activ net (active minus datorii) scade sub jumătate din capitalul social subscris — caz în care apar interdicții la restituirea împrumuturilor către acționari/asociați și condiționări la distribuirea dividendelor până la reîntregire.

Tradus simplu: dacă bilanțul e slăbit, banii nu ar trebui să mai iasă spre acționari. Statul încearcă să limiteze scenariul în care compania rămâne subcapitalizată, dar proprietarii continuă să extragă numerar, lăsând riscuri către creditori și către buget.

Pe acest fundal, dividende interimare devin un subiect mult mai sensibil: nu mai sunt doar o decizie de cash management, ci o decizie care trebuie corelată strict cu indicatorii bilanțieri și cu obligațiile ulterioare de regularizare.

Disputele de fond: disciplină sănătoasă sau presiune suplimentară pe IMM-uri?

Din perspectiva autorităților și a susținătorilor măsurilor, pachetul are o țintă clară: să reducă optimizările agresive, să limiteze tranzacțiile „umflate” între firmă și acționar și să forțeze o capitalizare minimă înainte ca banii să plece spre proprietari.

Criticii, însă, spun că realitatea de piață e mai complicată. Multe companii trăiesc din finanțare „din interior” — adică împrumuturi de la acționari — pentru că accesul la credit e scump sau limitat. Dacă rambursările se blochează în anumite condiții, relația firmă–acționar poate deveni tensionată, iar deciziile de investiții se pot amâna. În plus, demonstrarea „prețului pieței” pentru servicii specializate poate fi dificilă și costisitoare.

Conform avocatnet.ro, modificările ating simultan împrumuturile, distribuirea dividendelor și diminuarea activului net, tocmai pentru a reduce „subțierea” firmei prin mecanisme aparent legale, dar riscante pentru stabilitatea financiară a societății.

Ce urmează: 2026 schimbă costul, iar 2027 poate schimba consecințele

1 ianuarie 2026 este pragul care schimbă imediat costurile: 16% pe dividende și 16% pe avantajele personale încadrate ca „alte surse”. Din acel moment, companiile vor trebui să aleagă între trei abordări: reduc beneficii, le taxează corect sau își asumă un risc mai mare de reîncadrare și dispută.

În paralel, schimbările din dreptul societar vor „cântări” pe măsură ce firmele își aprobă bilanțurile, își urmăresc activul net și își planifică distribuțiile. Pentru multe companii, tema centrală va deveni administrarea corectă a împrumuturi între firmă și acționari: instrumentul rămâne util, dar devine mai strâns legat de indicatorii financiari, de calendarul dividendelor și de disciplina de documentare.

Concluzia este mai puțin spectaculoasă, dar mai importantă: statul nu doar mărește o cotă, ci încearcă să schimbe comportamente. Relația dintre firmă și acționar este împinsă spre reguli clare, prețuri defensabile și bilanțuri mai solide. Pentru cei pregătiți, este o ajustare. Pentru cei obișnuiți să funcționeze în „zona gri”, este începutul unei perioade în care flexibilitatea informală devine, pur și simplu, prea scumpă.